PREECLAMPSIE - INTELEGEREA SI GESTIONAREA COMPLICATIILOR IN SARCINA

1. Preeclampsia - ce este si cat de grava poate fi aceasta afectiune?

Multe femei insarcinate vorbesc despre preeclampsie, ce este si de ce apare. In momentul de fata, preeclampsia este una dintre cele mai serioase complicatii ale sarcinii, afectand intre 5 si 8% dintre femeile insarcinate la nivel global. Aceasta afectiune se manifesta prin doua simptome majore: hipertensiune arteriala si proteinurie (prezenta de proteine in urina), care apar de obicei dupa saptamana 20 de sarcina. In lipsa unui tratament adecvat si a unei monitorizari constante, preeclampsia poate progresa rapid, punand in pericol atat viata mamei, cat si a fatului.

Preeclampsia poate aparea chiar si la femeile care nu au avut antecedente de hipertensiune arteriala inainte de sarcina, ceea ce face ca aceasta afectiune sa fie imprevizibila si sa poata afecta gravide considerate anterior sanatoase. Aceasta caracteristica imprevizibila a preeclampsiei complica monitorizarea si gestionarea sarcinii, deoarece poate debuta brusc si fara semnale de avertizare evidente. Femeile care dezvolta preeclampsie intr-o sarcina au un risc crescut de a o dezvolta si in sarcinile viitoare. Riscul este, de asemenea, mai mare pentru femeile care au avut preeclampsie severa sau care au nascut prematur din cauza acestei afectiuni. De aceea, este esential ca femeile cu un istoric de preeclampsie sa fie monitorizate atent in sarcinile ulterioare, pentru a detecta eventualele semne precoce si a preveni complicatiile. Totodata, acestea trebuie sa fie constiente de riscul crescut de a dezvolta hipertensiune arteriala cronica pe termen lung, chiar si dupa ce sarcina s-a incheiat.

2. Preeclampsia – cauze si factori de risc principali

Preeclampsia este o afectiune multifactoriala, ceea ce inseamna ca mai multi factori pot contribui la aparitia ei. Printre cauzele preeclampsiei se numara:

• Dezvoltarea anormala a placentei: In primele etape ale sarcinii, vasele de sange care alimenteaza placenta nu se dezvolta normal. Aceasta problema poate determina o circulatie deficitara intre mama si fat, declansand raspunsuri imune si inflamatorii care duc la simptomele caracteristice preeclampsiei.
• Disfunctie vasculara: Preeclampsia este asociata cu afectarea endoteliului (stratul intern al vaselor de sange), ceea ce cauzeaza vasoconstrictie (ingustarea vaselor de sange) si hipertensiune arteriala.
• Factori genetici: Exista dovezi care sugereaza ca preeclampsia poate avea o componenta genetica, fiind mai frecvent intalnita la femeile care au rude apropiate care au suferit de aceasta afectiune.
• Reactii imunitare anormale: Unele teorii sugereaza ca sistemul imunitar al mamei poate reactiona anormal la prezenta placentei si a fatului, provocand o inflamatie sistemica care contribuie la aparitia preeclampsiei.
• Insuficienta placentara: Placenta nu primeste un aport suficient de sange, ceea ce duce la eliberarea unor substante care provoaca inflamatii si stres oxidativ, afectand organele mamei.

Desi preeclampsia poate aparea la orice femeie insarcinata, exista anumite conditii care cresc semnificativ riscul de a dezvolta aceasta afectiune. Primiparitatea, istoricul familial de preeclampsie si obezitatea sunt factori majori, fiecare avand un impact diferit asupra organismului matern. Femeile aflate la prima sarcina sau care au rude apropiate afectate de preeclampsie prezinta un risc crescut, la fel si cele cu un indice de masa corporala ridicat sau diabet, deoarece aceste boli afecteaza functionarea placentei si a vaselor de sange. De asemenea, femeile cu hipertensiune cronica, afectiuni preexistente ale rinichilor sau care poarta sarcini multiple sunt mai predispuse la a dezvolta preeclampsie, iar varsta materna extrema (sub 20 de ani sau peste 35) contribuie si ea la cresterea riscului.

Exista studii care arata ca intervalele mari intre sarcini si sarcinile obtinute prin fertilizare in vitro pot creste riscul de preeclampsie. Acesti factori se combina cu stiluri de viata nesanatoase, cum ar fi lipsa activitatii fizice si alimentatia necorespunzatoare, pentru a amplifica riscurile. Prin urmare, este esential ca femeile sa fie bine informate si monitorizate indeaproape pe tot parcursul sarcinii, mai ales in prezenta acestor factori predispozanti.

3. Preeclampsie - simptome si semne de alarma

Am vorbit despre preeclampsie, ce inseamna si de ce apare, iar urmatoarea intrebare care se afla pe buzele femeilor gravide este legata de modul in care aceasta afectiune se manifesta. Preeclampsia are simptome destul de usor de recunoscut, care pot varia in intensitate. 

Cel mai frecvent simptom este hipertensiunea arteriala, definita printr-o valoare a tensiunii de peste 140/90 mmHg. Aceasta poate fi usoara sau severa, dar orice crestere semnificativa a tensiunii arteriale in sarcina necesita o atentie speciala. Proteinuria, adica prezenta excesiva de proteine in urina, este un alt semn caracteristic, indicand o afectare a functiei renale, cauzata de leziunile vasculare asociate cu preeclampsia.

Edemul este un simptom comun, manifestandu-se prin umflarea mainilor, fetei si picioarelor, cauzata de retentia de lichide. Desi umflarea poate fi un simptom normal in sarcina, edemul pronuntat, mai ales in zona fetei, poate fi un semn al preeclampsiei. Cefaleea severa, care nu raspunde la medicatia obisnuita, si tulburarile de vedere (cum ar fi vederea incetosata sau aparitia de pete luminoase) pot indica o afectare a vaselor de sange cerebrale. Durerea in partea dreapta a abdomenului, sub coaste, poate sugera o afectare a ficatului, iar greata si varsaturile neobisnuite sunt, de asemenea, simptome alarmante.

In stadii avansate, femeile pot experimenta o scadere a cantitatii de urina (oligurie), indicand o afectare severa a rinichilor. Aceste simptome impun interventia rapida a medicului pentru prevenirea complicatiilor grave, atat pentru mama, cat si pentru fat.

4. Calculul de risc pentru preeclampsie – cum evalueaza medicii acest risc?

Pentru a evalua riscul de preeclampsie, medicii analizeaza o combinatie de factori, incluzand istoricul medical al pacientei, varsta, indicele de masa corporala (IMC) si alte afectiuni preexistente, cum ar fi hipertensiunea cronica, diabetul sau afectiunile renale. Femeile care au avut preeclampsie la sarcinile anterioare sau care au un istoric familial de preeclampsie sunt supuse unui risc mai mare. De asemenea, varsta mamei - sub 20 de ani sau peste 35 de ani - este asociata cu un risc crescut de preeclampsie.

Medicii urmaresc indeaproape femeile cu tensiune arteriala crescuta inainte de sarcina, precum si pe cele supraponderale sau obeze, deoarece acesti factori contribuie semnificativ la dezvoltarea preeclampsiei. In cazul femeilor cu risc ridicat, se pot recomanda analize suplimentare pentru a monitoriza functia renala si sanatatea placentei. Teste precum masurarea proteinelor din urina si evaluarea fluxului de sange placentar pot ajuta la identificarea timpurie a complicatiilor.

In cazurile de preeclampsie severa, monitorizarea constanta devine esentiala. Aceasta poate implica vizite mai frecvente la medic, ecografii pentru a urmari cresterea fatului si teste de sange pentru a evalua functia hepatica si renala a mamei. Scopul este de a preveni aparitia unor complicatii grave, precum eclampsia, insuficienta renala sau dezlipirea placentei. Astfel, in cazul preeclampsiei severe, interventiile medicale precoce pot salva atat viata mamei, cat si a fatului, prevenind evolutia rapida a complicatiilor.

5. Metode de diagnostic pentru preeclampsie – de la analize de sange, la ecografii fetale

Diagnosticul preeclampsiei implica o evaluare riguroasa, incepand cu masurarea tensiunii arteriale si testele de urina pentru a detecta proteinuria, un semn clasic al acestei afectiuni. Insa, pentru a avea o imagine completa asupra sanatatii mamei si a fatului, sunt necesare si alte investigatii:

• Analize de sange pentru a evalua functia renala si hepatica: Aceste teste ajuta la identificarea eventualelor disfunctii ale rinichilor si ficatului, ambele putand fi afectate de preeclampsie. Indicatorii precum nivelurile de creatinina, enzime hepatice si trombocite sunt monitorizati pentru a detecta semnele unei afectari sistemice.
• Ecografii fetale pentru a monitoriza dezvoltarea fatului: Preeclampsia poate afecta fluxul de sange catre placenta, ceea ce poate duce la restrictii de crestere intrauterina. Ecografiile ajuta la evaluarea dimensiunii si greutatii fatului, precum si la verificarea cantitatii de lichid amniotic si starii generale a placentei.
• Teste de urina pe 24 de ore pentru a masura exact nivelul proteinelor: Acest test ofera o imagine mai precisa asupra cantitatii de proteine eliminate in urina pe parcursul unei zile. Un nivel ridicat indica o afectare renala severa, caracteristica preeclampsiei.
• Testul non-stres sau profilul biofizic pentru a evalua starea de sanatate a fatului: Aceste teste monitorizeaza ritmul cardiac al fatului si reactia acestuia la miscare, precum si alti parametri esentiali pentru a verifica daca fatul primeste suficient oxigen si nutrienti. Profilul biofizic include o evaluare a respiratiei si miscarilor fetale, a tonusului muscular si a nivelului de lichid amniotic.

Aceste metode de diagnosticare sunt esentiale pentru a detecta si monitoriza preeclampsia, oferind informatii valoroase medicilor in gestionarea cazului si in prevenirea complicatiilor severe.

6. Preeclampsia in sarcina – monitorizare si metode de tratament

Tratamentul preeclampsiei variaza in functie de severitatea afectiunii si de stadiul sarcinii, avand ca obiectiv principal protejarea sanatatii mamei si a fatului. Nasterea ramane singura solutie definitiva, deoarece preeclampsia nu poate fi vindecata complet pana cand placenta nu este eliminata. Cu toate acestea, medicii incearca sa amane nasterea cat mai mult posibil, in special daca fatul este prematur, pentru a permite dezvoltarea optima a acestuia. In cazurile mai putin severe, femeile pot fi monitorizate indeaproape prin controale frecvente, repaus la pat si evaluari regulate ale tensiunii arteriale si starii fatului.

Pentru formele severe de preeclampsie, este necesara internarea in spital si monitorizarea constanta a mamei si a fatului. Tratamentul medicamentos include:

• Medicatie antihipertensiva: Aceasta este administrata pentru a controla tensiunea arteriala si a preveni deteriorarea vaselor de sange si a organelor interne. Scopul este de a mentine tensiunea arteriala sub control fara a afecta circulatia sanguina catre placenta.
• Administrarea de corticosteroizi: In cazurile in care nasterea prematura este iminenta, corticosteroizii sunt administrati pentru a accelera maturarea plamanilor fatului, reducand riscurile asociate cu o nastere prematura.
• Medicamente anticonvulsivante: Acestea sunt utilizate pentru a preveni convulsiile, cunoscute sub numele de eclampsie, o complicatie grava a preeclampsiei care poate pune in pericol viata mamei si a fatului. 

In cazurile critice, in care starea mamei se deterioreaza rapid sau exista semne de suferinta fetala, poate fi necesara o nastere de urgenta prin cezariana pentru a proteja atat mama, cat si copilul. Astfel, monitorizarea constanta si interventia rapida sunt esentiale pentru gestionarea acestei afectiuni complexe.

7. Semnele preeclampsiei – complicatii pentru mama si fat

Am vazut ce e preeclampsia, insa nu am vorbit despre complicatiile pe care le poate avea aceasta afectiune, atat pentru mama, cat si pentru fat. Pentru mama, preeclampsia poate avea consecinte grave daca nu este diagnosticata si tratata prompt – iata care sunt acestea:

• Eclampsia: Aceasta reprezinta progresia extrem de severa a preeclampsiei, care poate duce la convulsii si coma. Este o urgenta medicala ce necesita interventie imediata.
• Insuficienta renala: Hipertensiunea necontrolata poate deteriora functia renala, conducand la insuficienta renala acuta. Acest lucru poate afecta capacitatea rinichilor de a elimina toxinele si excesul de fluide din organism.
• Sindromul HELLP: O varianta severa de preeclampsie, caracterizata prin hemoliza (distrugerea globulelor rosii), cresterea enzimelor hepatice si trombocitopenie (numar scazut de trombocite). Sindromul HELLP poate duce la insuficienta hepatica si sangerari interne grave.
• Dezlipirea placentei: Preeclampsia creste riscul de dezlipire a placentei, o afectiune in care placenta se separa prematur de peretele uterului, provocand hemoragii masive si punand viata mamei si a fatului in pericol.

Preeclampsia afecteaza fluxul sanguin catre placenta, ceea ce poate limita alimentarea fatului cu oxigen si nutrienti esentiali. Aceasta poate duce la:

• Restrictie de crestere intrauterina: Fatul nu se dezvolta corespunzator din cauza fluxului sanguin insuficient, ceea ce poate afecta greutatea la nastere si dezvoltarea generala.
• Nastere prematura: In multe cazuri, preeclampsia necesita inducerea nasterii inainte de termen pentru a proteja viata mamei si a fatului. Bebelusii nascuti prematur pot avea probleme de sanatate, inclusiv imaturitate pulmonara si dificultati respiratorii.
• Deces intrauterin: In cazurile severe si netratate, preeclampsia poate duce la moartea fatului.

8. Preeclampsia dupa nastere – de ce este importanta monitorizarea tensiunii arteriale postpartum?

Preeclampsia postpartum este o complicatie care poate aparea in primele 48 de ore dupa nastere, insa exista cazuri cand simptomele se dezvolta la cateva saptamani dupa acest moment. Aceasta afectiune se caracterizeaza prin cresterea tensiunii arteriale si prezenta proteinelor in urina, similar cu preeclampsia care apare in timpul sarcinii. Desi nasterea aduce deseori o usurare a simptomelor preeclampsiei, unele femei pot continua sa experimenteze probleme de sanatate chiar si dupa ce copilul s-a nascut.

Monitorizarea atenta a tensiunii arteriale postpartum este esentiala, deoarece preeclampsia poate evolua in eclampsie, o afectiune mai grava care include convulsii si poate pune viata mamei in pericol. Eclampsia poate aparea brusc si fara semne clare de avertizare, motiv pentru care este crucial ca femeile sa fie evaluate si urmarite cu atentie de personalul medical in perioada postpartum. De asemenea, monitorizarea atenta a functiilor renale si hepatice este necesara pentru a preveni complicatii suplimentare. Este important ca femeile care au avut preeclampsie in timpul sarcinii sau care dezvolta simptome dupa nastere sa informeze imediat medicul, deoarece interventia rapida poate preveni agravarea starii si aparitia unor probleme grave de sanatate.

9. Masuri de prevenire a preeclampsiei – cum poti reduce riscul de aparitie al acestei afectiuni?

Desi eclampsia si preeclampsia nu pot fi complet prevenite, exista cateva masuri care pot reduce riscul de aparitie. Vorbim in primul rand de o monitorizare regulata a sarcinii, esentiala pentru detectarea timpurie a oricaror semne de preeclampsie. Vizitele regulate la medic permit monitorizarea tensiunii arteriale si efectuarea analizelor de sange si urina necesare pentru a identifica posibilele complicatii. Femeile care prezinta factori de risc crescut, cum ar fi obezitatea, sarcinile multiple sau istoric de preeclampsie, necesita o atentie speciala.

Mentinerea unei greutati sanatoase este un alt factor important in prevenirea preeclampsiei. O dieta pentru preeclampsie include o alimentatie echilibrata, bogata in fructe, legume si proteine slabe. Impreuna cu o activitate fizica moderata, dieta poate contribui la un control mai bun al greutatii si tensiunii arteriale.

Pentru femeile cu risc crescut, medicii pot recomanda administrarea de aspirina in doze mici, incepand din al doilea trimestru de sarcina. Acest tratament poate ajuta la prevenirea hipertensiunii si la reducerea riscului de preeclampsie. Administrarea de aspirina se va face strict la recomandarea medicului, sub supravegherea sa. In anumite cazuri, vitaminele si suplimentele de calciu pot fi recomandate, mai ales daca aportul de calciu din alimentatie este insuficient. Aceste suplimente pot ajuta la reducerea riscului de preeclampsie, in special in zonele unde deficienta de calciu este frecventa.

In general, adoptarea unui stil de viata sanatos, care include o alimentatie echilibrata si activitate fizica regulata, ramane un pilon important in prevenirea preeclampsiei si mentinerea sanatatii pe parcursul sarcinii.

In concluzie, preeclampsia reprezinta una dintre cele mai grave complicatii care pot aparea in timpul sarcinii, necesitand monitorizare atenta si interventii medicale rapide. Desi cauzele exacte nu sunt pe deplin intelese, identificarea factorilor de risc si simptomele de alarma sunt esentiale pentru diagnosticarea precoce. Cu ajutorul metodelor moderne de diagnostic si a unui management corespunzator, multe complicatii pot fi prevenite, protejand astfel sanatatea mamei si a fatului. Sa nu uitam nici de masurile de prevenire si monitorizarea postpartum care joaca un rol crucial in reducerea riscului de preeclampsie si in asigurarea unei recuperari optime dupa nastere.

 

Surse de referinta:

1. https://www.healthline.com/health/preeclampsia
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9962022/
3. https://www.nhs.uk/conditions/pre-eclampsia/complications/
4. https://www.webmd.com/baby/what-is-preeclampsia
5. https://www.webmd.com/hypertension-high-blood-pressure/understanding-preeclampsia-eclampsia-basic-information
6. https://www.webmd.com/baby/preeclampsia-at-each-stage-of-pregnancy
7. https://www.webmd.com/baby/preeclampsia-risk

Surse foto: Pexels